Era odată un împărat care iubea tare mult hainele noi și frumoase. Într-o zi, au venit în împărăția lui doi șarlatani. Aceștia pretindeau că pot face haine care pot fi văzute doar de cei înțelepți și de cei care erau potriviți pentru postul pe care îl ocupau.
Împăratul, când a auzit de aceasta invenție, i-a invitat pe cei doi croitori la palat. Șarlatanii se prefăceau că lucrează din greu, iar din când în când cereau și mai mulți bani, pentru mătase sau fir de aur. Nerăbdător, regele l-a trimis pe cel mai cinstit ministru să vadă progresul celor doi. Ministrul, speriat pentru că nu a văzut nimic, i-a complimentat pe cei doi și munca lor, că să nu își piardă slujba. Cei doi șarlatani i-au descris a fir, a par toate detaliile veșmântului, iar ministrul le-a dat mai departe la împărat. Escrocii au cerut și mai mulți bani pentru a-și continua munca, iar regele le-a dat, pentru că, după cum știa el, munca lor era magnifica. După ce a mai trimis pe cineva să vadă munca celor doi, împăratul a vrut să-și vadă el însuși hainele. Mare a fost surpriza lui când nu a văzut nimic, dar și regele a tăcut, pentru că nu se putea să nu fie potrivit pentru slujba lui și nici prost nu era. I-a lăudat pe cei doi șarlatani și le-a dat titluri de cavaleri.
A venit și momentul în care împăratul să își arate hainele cele noi în fata poporului. Toata lumea îl complimenta, chiar daca nimeni nu vedea nimic. De frica să nu fie considerați prosti. Pana la urma, un copil mic a spus că împăratul este gol. Ușor, ușor toata lumea, inclusiv împăratul a constatat că era de fapt gol pușcă, dar majestatea să a continuat să meargă mai departe, mai mândru că oricând.