Copilul a trecut de la pătuț la covor și de la covor la ograda, dar încă nu putea ajunge pe uliță. Era prea mic pentru uliță, dar prea mare pentru ogradă. Când a reușit să treacă la uliță, aceasta a devenit cel mai bun prieten al său.
Când a ajuns la școală a decis să își aducă și prietenii pe uliță. Astfel nu mai erau doar ei doi, erau mai mulți, mai multe râsete și mai multe jocuri. Când a terminat liceul, nu se mai juca de mult pe uliță, nu mai erau prieteni.
A plecat la studii în străinătate și apoi la armată. Când a murit, ulița parcă a știut. Apoi parcă s-a dus și ea după el.