Niciodată nu mi-am imaginat că mă voi putea califica la vreo Olimpiada Națională. Pentru mine, acestea erau precum un munte înalt și greu de urcat, în vârful căruia nu găseai doar cunoștințe noi și amintiri de neuitat. Acolo, sus, dobândeai și încredere în tine însuti, o încredere care te alimentează cu putere și iți dă impresia că ești de neoprit.
As minți daca as spune că nu este și o experiență stresantă, care iți consumă nu numai timpul, dar și energia. Cel puțin la mine așa a fost. În fiecare zi mă întrebam: “De ce cred că as putea să câștig un premiu?”. Cu siguranță erau și copii care citiseră mai mult, care lucraseră mai mult la acea materie, dar credeam, cu siguranță, că nu exista niciun copil care să își dorească mai tare ca mine un premiu la olimpiadă.
Participarea la olimpiade se numără printre activitățile pentru care nu a trebuit să fiu împinsă de la spate, deoarece ambiția a venit de la sine, odată cu dorința de a câștiga. Cel mai greu aspect nu a fost să jonglez între cele două materii, română și religie, ci să țin pasul cu toți ceilalți colegi la restul materiilor, pentru că deși am primit ajutor din partea profesorilor, nu mă puteam lăsa mai prejos.
Punctul culminant al acestei experiențe a fost chiar susținerea examenelor. Din punctul meu de vedere, acest lucru a fost cel mai simplu. Odată ce îmi scriam numele pe foaia de concurs și primeam subiectul, nimic din jurul meu nu mai conta. Simțeam cu ideile încep să curgă și, deodată, nu mai rămâneam decât eu alături de foaie și stilou. După ce vedeam că știu să rezolv cerințele propuse, mâinile răcite de emoție mi se încălzeau, dând frâu liber stiloului nerăbdător să scrie primele cuvinte. Momentele mele preferate au fost atunci când ieșeam din sala, mulțumita de mine și de ideile scrise.
Participarea la Olimpiade a însemnat o călătorie plină de provocări și realizări, care m-a învățat ca orice este posibil atunci când adaugi efortului personal, dorința de a reuși si îndrumarea înțeleaptă a profesoarelor mele de română și religie care mi-au fost alături in această călătorie, încurajându-mă și inspirându-mă să visez măreț și să lupt pentru idealurile mele.
Gasiti articolul si in Revista Universul Copiilor