Cadoul de Craciun

Arnold era un băiețel de 11 ani cu părul castaniu și ochii căprui. Lui Arnold îi plăcea mult sa călătorească și a fost extrem de bucuros atunci când a aflat că în vacanța de iarna va merge împreună cu părinții și cu fratele lui la munte. Acolo urmau să schieze și să se dea cu sania. Cel mai interesant lucru era ca urma sa petreacă și Crăciunul la munte. Arnold nu mai petrecuse Crăciunul altundeva decât acasă. Totul era plănuit ca întreaga familie să plece pe 21 decembrie și să se întoarcă pe 28.

Au plecat pe 21 decembrie dimineață, cu trenul, spre Sinaia. Când au ajuns, au realizat că l-au uitat acasă pe Alex, fratele mai mic al lui Arnold. Nu mai aveau bilete de tren și nici de unde să mai cumpere altele. Trebuiau să aștepte până a doua zi, dar ce urma sa se întâmple cu Alex? Părinții știau ce sa facă. I-au sunat pe bunici care urmau sa vină și ei la munte, pe 23 decembrie. Poate ei puteau să-l aducă pe Alex la Sinaia. Zis și făcut. În ziua de 23 decembrie Alex, împreună cu bunicii a ajuns la munte. Zilele au trecut, iar nicio grijă nu mai tulbura gândurile familiei lui Arnold. Era 25 decembrie, dimineața, iar Arnold nu știa la ce să se aștepte. Spre deosebire de fratele lui, care scrisese o scrisoare de o pagină și jumătate, Arnold nu scrisese scrisoarea adresată lui Moș Crăciun. Fusese ocupat cu învățatul. Viața de elev era grea. Arnold văzu sub brad o mulțime de cadouri. Era oare unul și pentru el? Sau erau toate pentru fratele lui? Singura cale pentru a afla era să le deschidă. L-a chemat pe fratele lui și au început să deschidă cadourile. Fratele lui a primit zece cadouri. Pentru el era doar unul. Unul foarte mic si foarte subțire. L-a  deschis. Era o scrisoare de la Moș Crăciun. In aceasta era scris:

Cum? Unde era darul lui? Nu mai era niciunul sub brad.

A ieșit afară și acolo a văzut darul. Era un cățeluș! Era exact ce își dorea el!

Chiar dacă Crăciunul trecuse, Arnold a decis să-i trimită Moșului o scrisoare de mulțumire.