Coloert – plaja multicoloră

Am ajuns în Coloert foarte ușor. A fost ușor să trec dintr-o lume în cealaltă. Prima dată am văzut munții aurii, Munții Goldwin. Am crezut că sunt făcuți din mici monede de aur, dar de fapt am aflat mai târziu că sunt acoperiți cu praf de aur. Plaja de la poalele munților este violet cu pătată cu puțin roz. Nisipul colorat și umed care ți se lipește de picioare este doar cald, ca pe-nserat, după o zi fierbinte de vară. Apa, dacă o poți numi apă este de fapt o mâzgă colorată care te cuprinde într-o îmbrațișare multicoloră din care de desprinzi mai vesel dar si mai… violet, galben, bleu și bleumarin. În mijlocul mării sunt mici insulițe de culoare albastră răspândite dezordonat precum jucăriile de mâna unui copil răsfățat.

Când am ajuns în mijlocul spectacolului multicolor era noapte. Nu eram singură. În jurul meu erau o mulțime de păsări ce pluteau leneș, în tăcere. Una dintre ele zbura deasupra capului meu, parcă mă urmarea. M-am speriat și am început să alerg, dar parcă asta voia să fac. Pasărea era mai rapidă, așa ca m-a înșfăcat. Când am văzut-o mai de aproape am realizat că era un fel de pescăruș, dar era mult mai mare și mai colorat. Mai târziu am aflat că acea pasăre se numea Maruș. Strânsoarea ei era puternică, nu puteam să scap. Marușul m-a dus pe cea mai mică insulă albastră. Insula era plină de gunoaie. Erau câteva viețuitoare pe insulă, dar erau foarte slăbite. Mi-am dat seama dintr-o privire că acele viețuitoare erau familia și prietenii Marușului. Marușul mi-a vorbit:

Te rog, ajuta-mă! Aceștia sunt familia si prietenii mei! Ei suferă!
Ce s-a întâmplat? zic eu.
Ascultă și am să-ți povestesc cum și de ce ești aici! Când adormi, tu mergi într-un loc unde împărații tărâmurilor de pe planeta visurilor candidează pentru a te găzdui. Dacă sunt mai mulți candidați, Împăratul Visurilor decide cine să te găzduiască. Ei, bine, Coloert nu mai are împărat, așa că tu nu ar trebui să fi aici. Tu ești singura care a reușit să mai pătrundă aici de când nu mai avem împărat. M-am gândit ca tu ești SALVATOAREA, spuse Marușul cu un glas răgușit
Cum adică?
Adică…… Cred că tu vei salva Coloert. Adică îmi vei salva familia si prietenii.
Eu? Eu sunt doar o fată normală și în plus, mâine trebuie să merg la școală! Aș salva Coloert cu mare plăcere pentru că este un târâm frumos, dar nu știu cum.
Trebuie să aduci un împărat nou. Am vrut să o fac chiar eu, dar nu știu cum.
Bine, te voi ajuta.

Am pornit în căutarea marelui împărat care urma să conducă Coloert cu iubire și curaj și să readucă curătenia și domnia bunului simț. Cei mai vrednici candidați erau un Milican, o Miocă, un Viorac și o Graduza. Doar Mioca și Vioracul puteau să stea departe de apă pentru mai mult timp dar niciunul nu putea să locuiască în palatul din Munții Goldwin. Am căutat și am tot căutat în tot Coloertul, dar nimeni nu părea potrivit. Nici nu mi-a dat prin cap că cea mai potrivită ființa era chiar sub nasul meu. Mult căutatul împărat al Coloertului era chiar Marușul. Chiar când voiam să încoronez un Milican mi-am dat seama. Am oprit totul și am făcut anunțul:

Noul împărat nu va fi Milicanul Mily, va fi Marușul Mario!

Toată lumea a fost șocată. Dar Marușul avea dreptate. Eu eram salvatoarea și am văzut totul cu mare claritate. Marușul Mario trebuia să fie împăratul. Imediat Mily a început să vocifereze, să se înfoaie la un pas de luptă. Este adevărăt, pentru el nu era drept, dar nu puteam să las Coloertul să aibă împăratul greșit, așa că am spus:

Mily este curajos și iubitor, dar va veni o vreme în care curajul și iubirea nu vor fi suficiente. Vom avea nevoie de răbdare, dreptate și încredere. Nu îl cunosc pe Mily prea bine, dar știu că nu este răbdător. În schimb, Mario le are pe toate. Este curajos și iubitor. A avut încredere în mine că voi alege noul împărat. A avut răbdare pe tot parcursul căutării. Când am dus lipsa de mâncare, a împărțit puținul pe care îl avea în mod egal și nu și-a dat lui mai mult decât celorlați. Deci, cine credeți că este conducătorul potrivit?

Toată lumea îi striga numele lui Mario. L-am încoronat drept rege al Coloertului. Mă bucuram pentru el, dar nu puteam să stau mai mult. Trebuia să plec acasă. Înainte să plec, Mario mi-a spus: