CAPITOLUL 1
In primul capitol autorul dezvaluie ca a inceput sa vorbeasca dupa varsta de 4 ani, rusinat fiind de insistentele mamei care l-a dus chiar si la doctor pentru a cauta un leac. A inceput sa vorbeasca tocmai in perioada in care sora lui mai mare, Letitia, se casatorea cu Ion Pavel. O intamplare amuzanta din acea perioada este cea cu zlotul, “soda” si berea. Finalul capitolului ne prezinta povestea premergatoare nasterii sale si a golului pe care el trebuia sa-l umple, gol lasat de moartea surorii sale, Lelia, intr-un accident casnic
CAPITOLUL 2
In acest capitol este prezentata in detaliu gospodaria parinteasca care fusese mostenita de la Mosul Simion, bunicul autorului. Sunt amintite cele pasiuni ale tatalui: cititul carei ii acapara aproape timpul si il facea sa-si neglijeze familia si indatoririle gospodaresti si meteorica pasiune pentru masinariile Agricole, pasiune greu de inteles pentru autor. In final, autorul povesteste despre traditia scolara a familiei care era strans legata de cultura germana. Astfel toti copii familiei Blaga au invatat la gimnaziul sasesc din Sebes, mai putin autorul.
CAPITOLUL 3
Autorul isi aduce aminte de primii pritenii din copilaria sa si de felul in care isi petreceau timpul de dis-de-dimineata, cand prietenii il chemau la joaca, pana spre seara, cand se intorcea acasa cu gastele. Ne sunt povestite doua intamplari care au marcat perioada respectiva: cand a pierdut gastele si tatal sau a trebuit sa plateasca o amenda pentru a le recupera si aceea in care un caine turbat a muscat aproximativ 30 de sateni inainte de a fi omorat de un taran. Una dintre victim era chiar prietenul sau Vasile Banateanu care a fost nevoit sa petreaca cateva saptamani la Instititul Antirabic din Budapesta de unde s-a intors cu impresii despre capitala imperiului.
CAPITOLUL 4
In capitolul IV al acestei carti, autorul ne povesteste cum tatal lui voia sa transforme satul intr-o asezare model, desi majoritatea satenilor nu isi doreau acest lucru.
Pentru ca satenii erau obligati sa plateasca preotului contributii in natura in fiecare an, un satean care era nemultumit de comasarea terenurilor, comasare realizata la initiativa tatalui Isidor Blaga care era si preotul satului, a pus in maduva cocenilor o seama de cartuse o seama de cartuse care la contactul cu flacarile au explodat si au distrus soba, lucru care ii putea rani grav pe Lulu si mama sa. Din fericire planul sateanului a functionat doar partial, focul a fost stins si cei doi membri ai familiei Blaga doar s-au umplut de funingine.
CAPITOLUL 5
In partea de inceput autorul ne povesteste basmul sau preferat din copilarie, basm care se aseamana cu “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”. Pe parcursul capitololui autorul ne povesteste cum, intr-o zi prietenul sau Vasile al Banateanului a venit sa-i ceara ajutorul pentru a sparge usa de la tinda pentru ca el credea ca acolo se odihneste Tartorul dracilor.
Ne mai este povestit si cum autorul credea ca zenitul merge dupa el si cum a pastrat secretul numai pentru el pentru o vreme. Intr-o zi, in pauza dintre doua jocuri a dezvaluit secretul si amicului sau Adam al Vicii. Acesta a testat imediat teoria lui Lulu si ajuns la concluzia ca cerul venea si dupa el atunci cand alerga intr-o directie. Atunci lui Lulu i-a venit o idee grozava: daca zenitul venea si dupa el dar si dupa Adam atunci daca alergau in directii opuse cerul avea sa se rupa in doua.
Ultima intamplare amintita de autor in acest capitol este cea petrecuta atunci cand a mers la cules de vie impreuna cu tatal sau. Pe drum tatal i-a spus, glumind, ca cei ce sunt scuipati de cuci raman mici pentru totdeauna. La vie, dupa ce tatal sau a atipit, Lulu a auzit un cuc care parea ca se apropie de copacul sub care se odihneau si speriat ca va fi scuipat de cuc si va ramane vesnic mic, a sarit in bratele tatalui care s-a amuzat teribil si apoi l-a linistit explicandu-i ca a glumit.
CAPITOLUL 6
In partea de inceput a capitolului autorul ne dezvaluie faptul ca lui nu-i placea scoala, mergea acolo doar pentru a face schimb de gustari, o prescure pentru o turta de seminte, si pentru recreatii cand se putea juca cu prietenii sai.
Autorul isi aduce aminte ca ii era rusine cu tablita lui cea veche, tablita pe care o mai folosisera si fratii sai atunci cand le venise vremea. Intr-o zi, pe cand se aflau la scoala, dascalul i-a anuntat ca satul a luat foc i-a trimis acasa. In acea zi, vanzand-o pe mama sa hotarata sa se lupte cu flacarile, a capatat un sentiment de siguranta pe care apoi l-a simtit mereu cand mama sa ii era in preajma.
CAPITOLUL 7
In capitolul VII autorul ne descrie prima lui vacanta de vara. Acesta mergea impreuna ci prietenii lui la scaldat, asemenea lui Nica al lui Stefan a Petrii din Amintiri din Copilarie de Ion Creanga.
Este rememorate ziua in care autorul si prietenii lui au mers la spectacolul organizat in dupa-amiaza de Sfantul Ilie, calare pe martoage, dezbracati si manjiti pe fete cu noroi. I se parea curios ca nici spectatorii si nici actorii nu-i observau ceea ce pentru el a insemnat inceputul experientelor futuriste de mai tarziu.
CAPITOLUL 8
In satul in care autorul a copilarit exista o moara de apa ale carei vartejuri isi cerea jertfa in fiecare an. Jertfa era un copil pe care il luau curentii si il duceau pana la moara acolo unde apa il scoatea la suprafata cu burta umflata.
Dupa ce avea loc aceasta tragica intamplare toti copii din sat promiteau ca nu se vor mai intrece niciodata cu vartejurile de la moara.
Intr-o zi, la amurg, Lulu statea impreuna cu prietenii lui in fata casei Banateanului si ascultau clopotele care bateau si anul acela pentru copilul inecat. Toti se intrebau cum o fi oare cand esti mort si fiecare isi imagina raspunsul in mintea sa.
CAPITOLUL 9
Naratorul ne povesteste despre inceputul studiilor lui la Sebes, acolo unde erau elevi si fratii sai si despre cum a ajuns cel mai bun elev din clasa intr-un timp scurt. Primul an de scoala petrecut la Sebes a fost marcat de dorul de casa si parinti, dor pe care avea sa-l cunoasca pentru prima oara si care il face sa depene amintiri despre mama sa.
CAPITOLUL 10
Lucian Blaga dezvaluie ca atunci cand scoala l-a absorbit si la „cuprins cu al ei aer” a descoperit cum o pasiune mai veche prinde radacini in sufletul sau si anume religiozitatea.
CAPITOLUL 11
In acest capitol Blaga ne descrie atat felul in care arata micul oras Sebes-Alba cat si farmecul exercitat de localul scolii. Deasemenea, ne povesteste despre cum s-a intalnit pentru prima oara cu baladele lui Schiller datorita baietilor de gimnaziu care locuiau la aceeasi gazda si care erau nevoiti sa invete pe de rost operele acestuia.
CAPITOLUL 12
Autorul ne povesteste cum in vacanta mare a anului 1903 si-a largit orizontul prin calatoria la munte impreuna cu familia lui. Destinatia a fost Bistra iar drumul pana acolo a durat mai multe zile, cu popasuri in mai multe locuri, fiecare cu frumusetea lui aparte. In aceasta calatorie si-a facut o prietena si impreuna au alcatuit o colectie de gandaci.
CAPITOLUL 13
In toamna in care s-a intors de la munte si si-a reluat studiile la Sebes a fost o seceta puternica si ceea ce l-a marcat a fost ca America a ajutat Transilvania cu porumb. Acesta perioada grea a trezit in Blaga un mod mai matur de a intelege evenimentele istorice.
CAPITOLUL 14
La inceputul verii se intoarce in Lancram, de la studii, Alex Henegarul, fiul boldasului. Acesta, dupa ce terminase cele 4 clase ale gimnaziului sasesc de la Sebes, plecase pe jos in Germania unde in cautarea aventurii ajunsese sa studieze fotografia si tehnica tiparitului iar acum lucra la Moscova unde se inscrisese in miscarea socialista. Sub influenta lui acestuia, Liviu, fratele autorului, la randul sau student la Facultatea de Matematica de la Budapesta a inceput sa fie interesat de politica iar acest fapt a condus la discutii aprinse cu tatal sau care avea conceptii mai conservatoare. Autorul povesteste despre cel mai luminat dascal al sau – Hans Wolf, care dupa o scurta perioada petrecuta la scoala din Sebes, si-a gasit o slujba inalta in Ministerul Afacerilor Externe din Germania.
CAPITOLUL 15
Blaga calatoreste impreuna cu fratele sau mai mare, Liviu, spre Brasov pentru a incepe sa studieze la Liceul Saguna. La liceu intalneste un profesor de istorie dezinteresat de meserie care l-a pus pe autor sa-i examineze pe elevi in locul sau.
CAPITOLUL 16
Parintii lui Lucian Blaga incep sa se confrunte cu probleme financiare iar el se simte vinovat pentru ca plata cheltuielilor cu scoala devenise o povara iar el nu-i putea ajuta. La scoala lucrurile mergeau bine fiind cel mai bun geograf din liceu si in acelasi timp foarte preocupat de stiinta, astronomie si religie. Nu este uitata nici intamplarea de la finalul anului scolar in colegii mai mari si-au propus si au reusit sa-l imbete.
CAPITOLUL 17
Este descrisa viata de elev de liceu. Elevii mergeau duminica la biserica Sf. Nicolae unde dupa 4-5 ore de stat in picioare la slujba primeau cate o portie de coliva pe care o mancau in cimitir. Pe cand era in clasa a IIa a venit la Brasov si fratele lui Longin, care se inscrisese la Scoala de Comert. Autorul mergea deseori la Scoala de Cormet pentru a le face temele la geografie elevilor de acolo ceea ce ii aducea si un castig in bani.
CAPITOLUL 18
In vacanta de Florii din primavara anului 1908 cei trei frati au plecat in graba de de la Brasov la Lancram din cauza ca tatal lor era bolnav. Autorul ne impartaseste lunga suferinta a tatalui sau si povesteste cum moartea acestuia i-a fost adusa la cunostinta de catre sateni.
CAPITOLUL 19
Dupa moartea tatalui sau Lucian Blaga pleaca in vacanta de vara impreuna cu Liviu, fratele sau mai mare, la Cugir, pentru a scapa de atmosfera trista de acasa. Acolo intalneste un coleg de liceu si afla ca fratele sau, tanar profesor de matematica si fizica, isi suplimenta veniturile jucand pocher pe bani in casa notarului. Dupa moartea tatalui, mama este nevoita sa vanda casa si pamantul din Lancram si sa se mute impreuna cu cei mici la Sebes pentru a reusi sa-i tina in continuare la scoala dar si in aceasta situatie viata lor a continuat sa fie marcata de lipsuri.
CAPITOLUL 20
Blaga isi petrece o vacanta de vara in satul Vinerea, langa Orastie, unde a mers sa mediteze un prieten, Remus. Acesta avea multe lipsuri din cauza faptului ca nu acorda atentie scolii, fiind un baiat dintr-o familie bogata. Toamna, la reinceperea scolii, Lucian si Remus au locuit impreuna in Brasov si desi Remus a continuat sa fie dezinteresat de scoala l-a sustinut financiar pe autor care astfel a putut sa cumpere o multime de carti scrie de intelectuali ai epocii.
CAPITOLUL 21
Sunt povestite experientele din clasa a-Va de liceu in care a inceput sa studieze limba greaca alaturi de noii sai colegi veniti de la alte licee. O parte importanta este dedicata intalnirii impresionante cu tanarul aviator Aurel Vlaicu dar si placerii de a studia filozofia, placere care il ajuta sa-si puna in dificultate profesorul de istorie atunci cand acesta il confunda la Descartes cu Bacon.
CAPITOLUL 22
Autorul povesteste in detaliu despre calatoria efectuata in vacanta de vara pe traseul Bucuresti, Constantinopol, Atena, Mesina, Pompei, Napoli, Roma, Florenta, Venetia si drumul de intoarcere prin Fiume si Budapesta pana la Brasov. Din fiecare oras sunt amintite locuri, intamplarii si impresii care au contribuit apoi la dezvoltarea felului sau de a intelege lumea.